STAREA CIVILĂ

 

Formularele pentru tipurile de cereri menționate mai jos se pot găsi aici.

  1. ÎNREGISTRARE NAȘTERE
    Dată fiind publicarea în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 394/14.05.2020 a Ordonanței de Urgență nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri,  în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pe durata stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, prelungite prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României,precum și pentru o perioadă de 6 luni de la data încetării acestei stări, procedura de înregistrare a actelor de naștere pentru copiii născuți pe raza localității Valu lui Traian, iar Certificatul medical constatator al nașterii nu a fost înmânat unuia dintre părinți.
    1   Medicul sau persoana desemnată din unitatea medicală/medicul de familie va transmite pe fax 0372000443  sau prin email [email protected] către Compartimentul de stare civilă următoarele documente:
    – certificatul medical constatator al nașterii
    – actul/actele de identitate al mamei necăsătorite/ale părinților,
    – certificatul de căsătorie, după caz, – sentința civilă/ certificatul de divorț, după caz,
    – declarația unui părinte cu privire la domiciliul copilului, dacă aceștia au domicilii diferite, conform modelului anexat.
    2. Ofițerul de stare civilă din cadrul Compartimentului de stare civilă Valu lui Traian va înregistra actul de naștere și va transmite Medicului /unitatii sanitare  o dovadă de înregistrare a nașterii,  prin poșta electronică securizată.
    3. Medicul sau persoana desemnată din unitatea medicală, în original, certificatul medical constatator al nașterii, către Compartimentul de stare civilă.


    2. ÎNREGISTRARE DECES
    Dată fiind publicarea în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 394/14.05.2020 a Ordonanței de Urgență nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri,  în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pe durata stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, prelungite prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, precum și pentru o perioadă de 6 luni de la data încetării acestei stări, procedura de înregistrare a decesului pentru persoanele decedate  pe raza localității Valu lui Traian este următoarea:
     1. Medicul  sau persoana desemnată din unitatea medicală/medicul de familie  care eliberează certificatul medical constatator al decesului va transmite pe fax 0372000443  sau prin email [email protected] către Compartimentul de stare civilă,  următoarele acte:
          -Certificatul medical constatator al decesului;
         – actul de identitate al defunctului sau, în lipsa acestuia, dovada eliberată de poliție/parchet prin care se confirmă datele de identificare ale defunctului.
     2. Ofițerul de stare civilă din cadrul Compartimentului de stare civilă  va înregistra actul de deces;
     3. Ofițerul de stare civilă din cadrul Compartimentului de stare civilă  va transmite adeverința de înhumare/de incinerare unității medicale/medic de familie prin poșta electronică securizată, ocazie cu care se va comunica faptul că certificatul de deces se va elibera persoanei îndreptățite în baza unei cereri depuse la SPCLEP Valu lui Traian- Compartimentul de stare civilă .
     

 

  1. ÎNREGISTRAREA NAŞTERII (procedură veche – vezi procedura nouă mai sus)

Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de :

a)30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;

  1. b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
  2. c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile. 

    Acte necesare (original și fotocopie), în funcţie de situaţie:

    Părinţii sunt căsătoriţi:
    • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tipcare trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    • certificatul de căsătorie (original şi fotocopie);
    • actele de identitate ale părinţilor (original şi fotocopie);
    • actul de identitate al declarantului, după caz.

    Obs. Dacă părinţii poartă nume de familie diferite, este necesară declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul semnată de ambii părinți în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public.

    2. Părinţii nu sunt căsătoriţi, iar copilul este recunoscut de tată:
    • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    • certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
    • actul de identitate al mamei (original şi fotocopie);
    • actul de identitate al tatălui (original şi fotocopie);
    • în cazul în care copilul este recunoscut de către tată, ambii părinţi vor completa şi semna numai în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, declaraţia din care să rezulte şi numele de familie pe care urmează să-l poarte copilul (ANEXA nr. 41).

    Obs. Declaraţia cu privire la numele de familie al copilului, se dă și se semnează numai în faţa OFIŢERULUI DE STARE CIVILĂ. Declaraţia cu privire la recunoaşterea copilului de către tată, poate fi dată şi în fața NOTARULUI PUBLIC.


    3. Mama copilului nu este căsătorită, iar copilul nu este recunoscut de tată:

    • certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip care trebuie să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    • certificatul de naştere al mamei (original şi fotocopie);
    • actul de identitate al mamei (original şi fotocopie) SAU
    • actul de identitate al declarantului (original şi fotocopie), după caz.

    În acest caz certificatul de naştere al copilului poate fi solicitat numai de către mama copilului.


    Situaţii particulare:

    1.În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele enumerate anterior, precum şi următoarele:
    – Paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, sau ai Confederației Elvețiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie; 
    – În cazul cetățenilor străini ale căror acte de identitate nu conțin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare ale persoanei;
    – Certificatul de căsătorie al părintilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinți este cetățean român; dacă ambii părinți sunt cetățeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum și traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate, după cum urmează:
    a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
    b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
    c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

    Obs.: – În cazul în care căsătoria parintilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea/înscrierea certificatelor în registrele de stare civilă române; nasterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinţilor;
    – Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, instanşa de tutelă stabileşte numele de familie şi/sau prenumele, după caz;
    – Când declararea nașterii este făcută de un cetățean străin necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate.

    2.În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani
     sunt necesare:
    a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    b) certificatul de naştere al mamei;
    c) actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.

    3.Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei 
    În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
    a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
    c) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

    4.În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:
    a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
    b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
    c) certificatul medical constatator al naşterii;
    d) actul de identitate al declarantului;
    e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

    Înregistrarea tardiva a naşterii
    După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al S.P.C.J.E.P. sau, după caz, al D.G.E.P.M.B. 
    Cererea privind înregistrarea naşterii după împlinirea termenului de 30 de zile se depune, fie la S.P.C.L.E.P./primăria competentă să înregistreze naşterea, fie la S.P.C.L.E.P./ primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinţi/persoana majoră neînregistrată, respectiv sediul instituţia interesată. 

    1.Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani
    Înregistrarea actului de naştere se face în baza:
  3. a) certificatului medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
  4. b) actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;

c)certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public;

  1. d) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice, iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.

Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară. 

2.Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani
Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.

3.Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore
Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:
a) certificatul medical constatator al naşterii;
b) declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
c) declaraţia a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă

În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

1.Înregistrarea adopţiei. 

Competenţa aparţine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află domiciliul adoptatului sau a sediului instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul. Dacă adoptatul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1.
Actele necesare: sentinţa judecătorească, în copie legalizată de către instanţa care a pronunţat-o, definitivă, certificatul de naştere în original al adoptatului, certificatul de căsătorie al adoptatorilor, în original şi fotocopie, actele de identitate, în original şi fotocopie (adoptatori şi adoptat, dacă este cazul).

2.Înregistrarea adopţiei încuviinţată în străinătate.
Acte necesare:

  1. a) sentinţa de recunoaştere de către tribunalul competent a sentinţei de încuviinţare a adopţiei din străinătate, conform prevederilor art. 1095 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.;

b)sentinţa de adopţiei în original, împreună cu traducerea legalizată,

  1. c) certificatul de naştere în original al adoptatului şi, după caz, certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere ale copiilor,
  2. d) certificatul de căsătorie al adoptatorilor, tradus şi legalizat, dacă este cazul,
  3. e) precum şi actul de identitate al adoptatului.

 Cererea pentru întocmirea noului act de naştere se poate depune personal sau prin împuternicit cu procură specială.

Sentinţa de adopţie prezentată în original și traducerea legalizată, dacă nu este făcută în România, precum şi procura specială, dacă este dată în străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  1. a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
  2. b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
  3. c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

 

 

2.ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI

Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre viitorii soţi. Căsătoria se va încheia după 10 zile calendaristice, respectiv între a 11-a și a 14-a zi de la data depunerii actelor în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

Odată cu declaraţia de căsătorie, viitorii soţi prezintă următoarele acte:
– Documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi în copie xerox
– Certificatul de naştere, în original şi în copie xerox
– Certificatul medical privind starea sănătăţii, valabil 14 zile calendaristice de la data emiterii, care trebuie să conţină menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători;
– Documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul;
În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, conform dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, precum şi regimul matrimonial ales. În situaţia în care viitorii soţi stabilesc un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale, vor prezenta o fotocopie a convenţiei matrimoniale, autentificată de către notarul public.

Dovada identităţii se face cu următoarele documente:
– Pentru cetăţenii români – buletinul de identitate, cartea de identitate provizorie sau paşaportul cetăţeanului român care are stabilit domiciliul în străinătate;
– Pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;
– Pentru apatrizi – paşaportul emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere permanentă şi temporară, după caz;
– Pentru cetăţenii statelor terţe – paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei;
– Pentru cetăţenii cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – documentul de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitară condiţionată şi legitimaţia eliberată de O.R.I.;
– Pentru cetăţenii solicitanţi de azil în România – paşaportul emis de statul ai căror cetăteni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.

Următoarele categorii de documente nu sunt valabile pentru încheierea căsătorie pe teritoriul României:
– documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea „identitate declarată”;
– documentul care face dovada statutului de tolerat;
– decizia de returnare.


Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se face cu următoarele documente:
– sentinţa de divorţ, în copie legalizată de instanţa care a pronunţat-o, rămasă definitivă;
– certificatul de divorţ emis de birouri notariale sau primării.

Dovada încetării căsătoriei anterioare se face cu certificatul de deces al fostului soţ, la care se anexează şi certificatul de căsătorie.

Situaţii particulare:


A. În cazul în care viitorii soţi sunt cetăţeni români cu domiciliu în străinătate, acestia se vor legitima cu paşaportul aflat în termenul de valabilitate, iar unul dintre viitorii soţi va prezenta şi cartea de identitate provizorie prin care să facă dovada formei de şedere pe raza comunei Valu lui Traian.

Când viitorii soţi au locul naşterii în România, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naştere rezultă că au intervenit modificării în statutul civil (căsătorii, divorţuri, schimbări de nume etc.), se procedează mai întâi la înscrierea pe marginea actului de naştere a menţiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primeşte declaraţia de căsătorie.


B. În cazul căsătoriei unui cetăţean străin, alături de documentele enunţate anterior, este necesar să se prezinte următoarele acte:
– dovada eliberată de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei;
– declaraţia autentificată de un notar public, din care să rezulte că soţul cetătean străin nu cunoaşte niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;
– cetăţenii statelor, cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie de stare civilă, pot prezenta în locul dovezilor emise de reprezentanţele diplomatice, documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere-, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate;
– cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică ori oficiu consular acreditat în România şi care sunt în imposibilitatea de a obţine dovada, pot prezenta o declaraţie dată pe propria răspundere,autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România. 
Dacă cetăţeanul străin nu este cunoscător al limbii române, precum și în cazul în care unul sau ambii soți au handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, atât la depunerea actelor cât şi în ziua oficierii căsătoriei.


Documentele prezentate de cetăţenii străini (certificatele de naştere, sentinţele de divorţ), eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt, împreună cu traducerile (dacă nu sunt făcute în România), vor fi legalizate, după cum urmează:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.


Tipuri de documente eliberate de autorităţile locale competente, conform notificărilor primite de la reprezentanţele diplomatice străine acreditate în România:
1. Cetăţeanul elveţian va prezenta numai un document eliberat de autorităţile elveţiene numit „Certificat de capacitate matrimonială”, apostilat conform Convenţiei de la Haga;
2. Cetăţeanul ceh va prezenta „Certificatul de Stare Civilă”, eliberat de oficiile de stare civilă din Rep. Cehă;
3. Cetăţenii germani fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond, cerute de legea lor naţională prin „Certificatul de capacitate de căsătorie” eliberat de oficiile de stare civilă din Germania, apostilat, însoţit de o traducere legalizată;
4. Cetăţenii moldoveni vor prezenta certificatul de stare civilă emis de organele de stare civilă ale Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Rep. Moldova sau certificatele de stare civilă emise de funcţionarii consulari ai misiunii diplomatice şi consulare ai Rep. Moldova, în colaborare cu instituţia susmenţionată;
5. Cetăţenii Ucrainei prezintă o declaraţie pe proprie răspundere, legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainei sau notar, prin care se confirm că persoana în cauză nu este căsătorită;
6. Cetăţenii olandezii care fac dovada şederii pe teritoriul României cu un document emis de către Oficiul Român pentru Imigrări, vor depune la dosarul de căsătorie declaraţie notarială pe propria răspundere, din care să rezulte că nu au o altă căsătorie încheiată şi nedesfăcută;
7. Cetăţenii din Bosnia şi Herţegovina, vor prezenta certificatul de cutumă eliberat de autorităţile locale;
8. Cetăţenii israelieni vor prezenta extrasul de înregistrare de stare civilă sau extrasul din evidenţele populaţiei, ambele fiind eliberate de Ministerul de Interne.


3.ÎNREGISTRAREA DECESULUI (procedură veche – vezi procedura nouă mai sus)

Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administativ teritorială în a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul, în termen de 3 zile de la data decesului, în care se cuprind atât ziua în care s-a produs, cât şi ziua în care se face declaraţia. Acte necesare:
– certificatul medical constatator al decesului;
– certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz;
– actul de identitate al decedatului;
– fotocopia actului de identitate al declarantului;
– aprobarea parchetului în cazul în care decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente (declaraţia făcându-se în termen de 48 de ore), precum şi în situaţia în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă şi/sau actul de indetitate al persoanei decedate, acesta declară, în scris, motivul neprezentării acestora, precum şi datele de stare civilă ale decedatului.

Odată cu eliberarea certificatului de deces ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau de incinerare, într-un singur exemplar.

Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate, se face pe baza adeverinţei de înhumare sau incinerare eliberată de primăria în a cărei rază teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea.

Atenţie! Înaintea declarării decesului vă recomandăm să fotocopiaţi certificatul medical constatator al decesului, întrucât acest document reprezintă documentul primar care stă la baza înregistrării actului de deces şi, drept urmare, nu se mai pot elibera ulterior, (după înregistrare), copii xerox.

 

 

6.ELIBERAREA DUPLICATELOR DE PE ACTELE DE STARE CIVILĂ

Duplicate de pe actele de stare civilă se pot elibera în caz de pierdere, furt sau distrugere. Se mai pot elibera şi în cazul deteriorării acestora sau dacă au fost greşit completate.

Certificate de naştere şi de căsătorie, se eliberează la cererea titularilor; certificate de deces se eliberează la cererea membrilor familiei sau a altor persoane care justifică un interes.

Cererile pentru eliberarea altor certificate de stare civilă se pot depune personal sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată la un notar public.

Acte necesare:
– actul de identitate al titularului actului în original şi fotocopie;
– dacă este posibil, o copie a certificatului de stare civilă pierdut, distrus sau furat.

Certificate de stare civilă greşit întocmite, deteriorate sau retrase din uz, se predau în vederea anulării.

Atenţie! Cetăţenii români care doresc să încheie căsătorii în străinătate şi cărora li se solicită prezentarea unui document eliberat de oficiile de stare civilă, care să ateste faptul că nu sunt căsătoriţi, se pot adresa primăriei care are în păstrare actul de naştere, instituţie care va elibera dovada solicitată. 

 

  1. ELIBERAREA EXTRASELOR MULTILINGVE ALE ACTELOR DE STARE CIVILĂ

 Extrasele multilingve se eliberează de ofiţerii de stare civilă delegaţi, în baza actelor de stare civilă aflate în arhiva proprie sau, după caz, pe baza registrelor întocmite de parohii, ca urmare a unei cereri adresate S.P.C.L.E.P. ori primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale în care nu sunt constituite astfel de servicii. Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind naşterea, căsătoria sau decesul, eliberate de autorităţile române, sunt documente cu aceeaşi putere doveditoare ca şi certificatele de stare civilă şi se folosesc de către titulari şi persoanele îndreptăţite în faţa autorităţilor străine din statele părţi la Convenţia nr. 16. Extrasele multilingve eliberate de autorităţile române pot fi folosite de către cetăţenii români aflaţi în străinătate inclusiv în faţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cu excepţia situaţiei când necesitatea prezentării certificatului de stare civilă în original în faţa acestor autorităţi este prevăzută în mod expres prin dispoziţiile legale în vigoare.

Cererea privind eliberarea extrasului multilingv poate fi adresată S.P.C.L.E.P. ori, după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale:

  1. a) care are în păstrare actul de stare civilă;
  2. b) de la locul de domiciliu/reşedinţă al solicitantului. Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind naşterea şi/sau căsătoria se eliberează titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar extrasele multilingve ale actelor de stare civilă privind decesul se eliberează membrilor familiei ori altor persoane îndreptăţite. Extrasele multilingve se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procură specială. În vederea eliberării extraselor multilingve, cetăţenii români cu domiciliul în România se legitimează, cu actul de identitate aflat în termen de valabilitate (buletin de identitate, carte de identitate, carte de identitate provizorie).

 Minorii în vârstă de peste 14 ani, deţinători sau nu ai unui act de identitate, au dreptul să solicite şi să primească extrase multilingve de naştere sau de căsătorie în nume propriu, asistaţi, după caz, de unul dintre părinţi sau de tutore, care semnează cererea de eliberare a extrasului multilingv. Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Confederaţiei Elveţiene ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România se legitimează, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu documente de identitate eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt sau cu paşaport, aflate în termen de valabilitate.

Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi străinii ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România se legitimează, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu paşaport valabil. Apatrizii ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în România se legitimează, în vederea eliberării extraselor multilingve, cu permis de şedere temporar sau pe termen lung ori, după caz, cu paşaport aflat în termen de valabilitate, emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954, la care România a aderat prin Legea nr. 362/2005.

DIRECŢIA PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE Bucureşti, prin Serviciul central de stare civilă, întreprinde măsuri pentru procurarea extraselor multilingve, la cererea următoarelor categorii de persoane fizice:

  1. a) străini care s-au adresat misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România şi ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România;
  2. b) cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care s-au adresat misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României sau Ministerului Afacerilor Interne;
  3. c) apatrizi care s-au adresat misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României sau Ministerului Afacerilor Interne şi ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România.

DIRECŢIA PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE Bucureşti poate primi cereri de procurare a extraselor multilingve, pentru persoanele menţionate mai sus, prin intermediul:

  1. a) misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare străine acreditate în România, pentru cetăţenii statelor pe care le reprezintă:
  2. b) misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României, pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi pentru apatrizi;
  3. c) Ministerului Afacerilor Interne, pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi apatrizii care s-au adresat direct acestei instituţii.

 

8.LIVRETUL DE FAMILIE

Se eliberează gratuit, la cererea scrisă a reprezentantului familiei (mama, tata, reprezentantul legal), de către structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.

Acte necesare (în original şi câte o fotocopie): 
a) acte de identitate – soţ şi soţie; 
b) certificatul de căsătorie; 
c) certificatele de naştere ale copiilor; 
d) alte acte după caz: 
     – certificatul de deces al unuia dintre soţi; 
     – certificatul de naştere al mamei, în cazul în care nu este căsătorită; 
     – hotărâre judecătorească de desfacere a căsătoriei prin divorţ; 
     – documente care atenstă modificarea relaţiilor de autoritate parentală, încredinţare sau
     plasament familial al copiilor; 
     – dispoziţii de schimbare a numelui pe cale administrativă.

În cazul în care părinţăă nu sunt căsătoriţi livretul va fi solicitat numai de mamă.

Actualizarea livretului de familie se face de către structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. de domiciliu al reprezentantului familiei.

 

9.TRANSCRIEREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ ÎNREGISTRATE LA AUTORITĂŢILE LOCALE DIN STRĂINĂTATE

Se face cu aprobarea primarului. Cererea de transcriere se adresează primarului localităţii de domiciliu, pentru cetăţenii români cu domiciliul în România, primarului localităţii de ultim domiciliu avut în ţară în cazul cetăţenilor români domiciliaţi în străinătate sau Primarului Sectorului 1, în cazul cetăţenilor români care nu au avut niciodată domiciliul în România.

Cererea de transcriere se poate face personal sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată de un notar public român sau străin, caz în care este necesar să îndeplinească condiţiile de supralegalizare.

Minorii în vârstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi, ori prin împuternicit cu procură specială.

În cazul transcrierii certificatului de căsătorie cererea se adresează primarului de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au domicilii diferite în ţară, la oricare din cele două primării pe raza cărora aceştia domiciliază, după caz.

În cazul transcrierii certificatului de deces cererea se adresează primarului locului de domiciliu al solicitantului sau primarului de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată.

Persoanele care dobândesc cetăţenia română şi posedă permis de şedere permanentă eliberat de Oficiul Român pentru Imigrări vor depune cererea de transcriere la primăria de domiciliu aşa cum rezultă din permisul de şedere. 


Acte necesare:
– certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile străine, în original, fotocopie şi traducere legalizată, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.
– dovada cetăţeniei române (B.I./C.I., paşaport românesc CRDS, certificate de dobândire a cetăţeniei române emis de Ministerul Justiţiei – Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie sau de reprezentanţa diplomatică a României din străinătate, adeverinţă de cetăţenie eliberată de Direcţia Generală de Paşapoarte);
– fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;
– declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean roman, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;
– declaraţie din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului minor cu privire la domiciliul acestuia, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite (în ipoteza în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură special, această declaraţie va fi autentificată);
– declaraţia titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit (în ipoteza în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură specială, această declaraţie va fi autentificată).

În situaţia în care copilul în vârstă de până la 14 ani nu este înscris în certificatul constatator de dobândire a cetăţeniei române al părintelui, celălalt părinte, cetăţean străin, trebuie să-şi dea acordul cu privire la dobândirea cetăţeniei române a copilului minor. În cazul în care copilul are peste 14 anişi nu figurează înscris în dovada de cetăţenie a părintelui este necesar să se prezinte consimţământul notarial al acestuia cu privire la dobândirea cetăţeniei române.

Atenţie! Cererea de transcriere a unui certificat de naştere privind pe o persoană căsătorită va trebui să cuprindă şi fotocopia certificatului de căsătorie. Cererea de transcriere a unui certificat de căsătorie va trebui să cuprindă fotocopii ale certificatelor de naştere ale soţilor, precum şi fotocopii ale actelor de identitate ale acestora (paşaport şi buletin, în cazul cetăţenilor din Republica Moldova). Cererea de transcriere a certificatului de naştere al copilului minor va trebui să cuprindă fotocopii ale actelor de identitate ale ambilor părinţi, certificatul de căsătorie în fotocopie, precum şi certificatele de naştere ale părinţilor.

În situaţia în care, la depunerea cererii de transcriere, se constată că au intervenit modificări la numele şi/sau prenumele titularului actului, faţă de documentele ce însoţesc cererea de transcriere, se solicită documente necesare clarificării neconcordanţelor.

În situaţia în care se stabileşte că în certificatul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care nu concordă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române, transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.

Atenţie! Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita înscrierea actelor de stare civilă la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare.

 

10.SCHIMBAREA NUMELUI DE FAMILIE SAU A PRENUMELUI PE CALE ADMINISTRATIVĂ


Cererea se adresează primarului localităţii de domiciliu a solicitantului; pentru cetăţenii români domiciliaţi în străinătate cererea se depune la primăria ultimului domiciliu avut în România, iar pentru cei care nu au avut niciodată domiciliu în România, cererea se adresează la D.S.C. – Sector 1 București.

Cererea de schimbare a numelui poate fi depusă personal, prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială şi va cuprinde următoarele documente:
– Monitorul Oficial în care s-a făcut cunoscută solicitarea de schimbare a numelui (cererea tip pentru publicare este avizată de primăria de domiciliu);
– certificatele de stare civilă originale și copii xerox (naştere, căsătorie, copii minori, după caz);
– cazier fiscal, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti; cetăţenii români cu domiciliul în străinătate vor prezenta în locul cazierului fiscal o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au datorii faţă de statul roman şi nu sunt înregistraţi în cazierul fiscal;
– cazier judiciar, emis de biroul de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu;
– sentinţa de divorţ, în copie legalizată, definitivă şi irevocabilă, în cazul în care se solicită schimbarea numelui după divorţ;
– consimţământul celuilalt soţ/părinte dacă se schimbă numele de familie comun purtat în timpul căsătoriei, respectiv al copilului minor, autentificat la un notar public;
– orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.




Atenţie! Împuternicirea avocaţială este valabilă doar pentru înscrierea menţiunii corespunzătoare pe actul de stare civilă; în vederea emiterii noului certificat, urmare modificării intervenite în statutul civil, este necesar să se prezinte o procură specială.

 

 Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

  1. a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
  2. b) când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
  3. c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
  4. d) când persoana în cauză are numele de familie sau prenumele format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
  5. e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
  6. f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
  7. g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
  8. h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
  9. i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
  10. j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
  11. k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
  12. l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
  13. m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

 Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

  1. a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
  2. b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
  3. c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
  4. d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
  5. e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;
  6. f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;
  7. g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
  8. h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei. *O.G.nr.41/2003 Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de către tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui, va hotărî autoritatea tutelară.

Când cererea este făcută de unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

Când minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta. Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare. În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, ori, după caz, a consiliului local municipal, orăşenesc, comunal sau al sectorului municipiului Bucureşti.

 

 

 

11.ÎNSCRIEREA MENŢIUNILOR PRIMITE DIN STRĂINĂTATE CU PRIVIRE LA MODIFICAREA STATUTULUI CIVIL AL PERSOANEI

 

1.Înscrierea căsătorie şi divorţului pe actul de naştere

Căsătoriile încheiate în străinătate şi desfăcute prin divorţ se înscriu numai prin menţiune, pe marginea actului de naştere; cererea, însoţită de certificatul sau extrasul de căsătorie, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi sentinţa de divorţ, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificate conform procedurilor prevăzute la punctul 4, se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere şi se înaintează, spre aprobare, Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

În cazul în care hotărârea de divorţ nu este recunoscută de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene), este necesar să se ataşeze şi recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde-şi are sau a avut domiciliu persoana în cauză.


2. Înscrierea divorţului pe actul de căsătorie

Divorţul intervenit în străinătate se va înscrie pe actul de căsătorie încheiat în România cu avizul D.E.P.A.B.D., în cazul în care hotărârile străine sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor membre UE sau ale statelor cu care România are încheiate tratate/acorduri/convenţii de asistenţă juridică). Cererea va cuprinde actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia cu respectarea cerinţelor prevăzute la punctual 4, precum şi orice alte documente necesare înscrierii menţiunii.

Daca divorţul a intervenit într-un stat terţ, înscrierea acestuia pe actul de căsătorie românesc se va face fără avizul D.E.P.A.B.D., iar cererea va cuprinde hotărârea străină şi traducerea acesteia, hotărârea prin care s-au recunoscut, pe teritoriul României, efectele hotărârii străine, definitivă, în original, precum şi orice alte documente necesare inscrierii menţiunii.

În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii pe propria răspundere din partea acestora, sau numai a soţului care solicită înscrierea menţiunii de divort, după caz, din care să rezulte numele după divorţ.


3. Înscrierea schimbării numelui intervenită în străinătate

Cererea se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea D.E.P.A.B.D., la solicitarea titularului actului, făcută personal sau prin împuternicit cu procură specială, ori împuternicire avocaţială.


Acte necesare:
– documentul (certificatul) de schimbare a numelui, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificate conform procedurilor prevăzute la punctul 4;
– actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;
– certificatele de stare civilă care sunt afectate de schimbarea numelui;

În situaţia în care schimbarea numelui s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute pe teritoriul României de către tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere.

Atenţie! Împuternicirea avocaţială este valabilă doar pentru înscrierea menţiunii corespunzătoare pe actul de stare civilă; în vederea emiterii noului certificat, urmare modificării intervenite în statutul civil, este necesar să se prezinte o procură specială.

4. Documentele administrative emise de autoritățile străine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum și traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;
b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

 

  1. CODUL NUMERIC PERSONAL CODUL NUMERIC PERSONAL (C.N.P.)reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică. Atribuirea codului numeric personal de către ofiţerul de stare civilă se face pe baza datelor înscrise în actul de naştere, cu privire la sex şi data naşterii.

Codul numeric personal atribuit unei persoane nu poate fi schimbat decât în cazurile în care se modifică, potrivit legii, datele privind sexul şi data naşterii, ori când a fost atribuit în mod eronat. Modificarea codului numeric personal atribuit sau înscris greşit în actele de stare civilă se face la cererea persoanei în cauză sau a reprezentantului legal al acesteia, ori din oficiu, numai cu avizul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi cu aprobarea primarului.

 Pentru persoanele născute înaintea datei de 01.01.1980 care nu au atribuit C.N.P., acordarea de C.N.P. se realizează astfel:

 1.Pentru cetățenii români născuți în România, S.P.C.L.E.P.-ul de la locul de domiciliu, în momentul eliberării unui nou act de identitate solicită acordarea unui C.N.P. la D.E.P.A.B.D., prin intermediul S.P.C.J.E.P.

 2.Pentru cetățenii români născuți în străinătate și ale căror acte de naștere au fost transcrise/înscrise în registrele de stare civilă române, C.N.P. se atribuie de către D.E.P.A.B.D. prin B.J.A.B.D.E.P, la solicitarea structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P., concomitent cu avizarea cererii de transcriere sau ulterior înscrierii.

 În cazul solicitării de C.N.P. necesar eliberării pașaportului simplu electronic cu date biometrice incluse, cererea tip se depune de către solicitant la S.P.C.J.E.P., însoțită de următoarele documente în original și în copie:

  • Certificatul de naștere și de căsătorie, dacă este cazul;
  • Documentul de identificare valabil (act de identitate sau pașaport, eliberat de autoritățile străine);
  • Pașaportul românesc;
  • Documentul prin care face dovada cetățeniei române.

 

13.RECTIFICAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al S.P.C.J.E.P.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoțită de actele doveditoare, se depune de către, titularii actelor, atunci când se solicită rectificarea actelor de naştere şi de căsătorie, iar în cazul rectificării actelor de deces, cererea poate fi formulată de către moştenitorii decedatului sau de orice altă persoană care justifică un interes,
 la S.P.C.L.E.P. sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la S.P.C.L.E.P. sau la primăria de la locul de domiciliu. Cererea se soluționează în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziției de către primarul localității, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.



Solicitarea poate fi adresată şi printr-un împuternicit cu procură specială.

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă procurate din străinătate, se rectifică numai în următoarele situaţii:
– când eroarea se datorează autorităţilor locale străine care au înregistrat iniţial actul şi persoana interesată prezintă documentul eliberat de autorităţile străine;
– când eroarea se datorează ofiţerului de stare civilă care a înscris/transcris actul;
– când eroarea se datorează traducerii prezentate.

Vechile certificate de stare civilă se retrag în vederea anulării.

 

14.DIVORŢUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ


Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor.

În cererea de divorţ fiecare dintre soţi declară pe propria răspundere că este de acord cu desfacerea căsătoriei; nu are copii minori cu celalalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi sau din afara căsătoriei lor; nu este pus sub interdicţie; nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei.

Acte necesare:
– certificatul de căsătorie în original şi copie xerox;
– certificatele de naştere în original şi fotocopii;
– documentele cu care se face dovada identităţii în original şi fotocopii;
– taxa pentru divorţ este de 500 lei 
În cazul cetăţenilor străini, certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate prevăzute în convenţiile internaţionale şi tratatele încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni sunt.

Ofiţerul de stare civilă acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiţerul de stare civilă delegat verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, solicitând soţilor o declaraţie.

Dacă soţii nu se prezintă împreună după expirarea termenului de 30 de zile, ofiţerul de stare civilă întocmeşte un referat, aprobat de primar, prin care dosarul de divorţ se clasează.

În aceleaşi condiţii ofiţerul de stare civilă clasează dosarul dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, dacă înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie, dacă intervine naşterea unui copil sau dacă unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând prin deces.

În ipoteza în care soţii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.

 

  1. LISTA STATELOR CU CARE ROMÂNIA A ÎNCHEIAT TRATATE/CONVENŢII/ACORDURI DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI DE DREPTUL FAMILIEI ŞI ALE CĂROR DOCUMENTE SUNT SCUTITE DE APOSTILARE SAU SUPRALEGALIZARE
  2. REPUBLICA ALBANIA;
  3. REPUBLICA AUSTRIA;
  4. BELGIA (trebuie apostilate)
  5. BULGARIA;
  6. BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA;
  7. REPUBLICA CEHĂ;
  8. REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ;
  9. REPUBLICA POPULARĂ DEMOCRATĂ COREEA;
  10. CROAŢIA;
  11. REPUBLICA CUBA;
  12. REPUBLICA FRANCEZĂ;
  13. REPUBLICA MACEDONIA;
  14. REPUBLICA MOLDOVA;
  15. REPUBLICA POPULARĂ MONGOLĂ;
  16. REPUBLICA MUNTENEGRU;
  17. REPUBLICA POLONĂ;
  18. FEDERAŢIA RUSĂ;
  19. REPUBLICA SERBIA;
  20. REPUBLICA SLOVACĂ;
  21. REPUBLICA SLOVENIA;
  22. REPUBLICA UNGARĂ;
  23. UCRAINA.

 

  1. LISTA STATELOR ALE CĂROR DOCUMENTE TREBUIE OBLIGATORIU APOSTILATE

 A     REPUBLICA AFRICA DE SUD,

          PRINCIPATUL ANDORRA,

          ANTIGUA-BARBUDA,

          REPUBLICA ARGENTINA,

          REPUBLICA ARMENIA,

          COMUNITATEA AUSTRALIANĂ,

         REPUBLICA AZERBAIDJAN;

 B    COMUNITATEA BAHAMAS,

         BARBADOS,

         REPUBLICA BELARUS,

         BELGIA,

         BELIZE,

         REPUBLICA BOTSWANA,

         STATUL BRUNEI DARUSSALAM;

 C   REPUBLICA CAPULUI VERDE,

         REPUBLICA CIPRU,

         REPUBLICA COLUMBIA,

         INSULELE COOK;

 D, E       REGATUL DANEMARCEI,

        COMUNITATEA DOMINICA,

        REPUBLICA DOMINICANĂ,

        REPUBLICA ECUADOR,

        CONFEDERAŢIA ELVEŢIANĂ,

        REPUBLICA ELENĂ,

        REPUBLICA EL-SALVADOR,

        REPUBLICA ESTONIA;

 F, G        REPUBLICA INSULELOR FIDJI,

        REPUBLICA FINLANDA,

        GEORGIA, REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA, GRENADA;

H, I, J      HONDURAS, REPUBLICA ISLANDA,

        REPUBLICA INDIA,

        REPUBLICA IRLANDA,

        STATUL ISRAEL,

        REPUBLICA ITALIANĂ,

        JAPONIA;

 K, L      REPUBLICA KAZAHSTAN,

        REGATUL LESOTHO,

        REPUBLICA LETONIA,

        REPUBLICA LIBERIA,

        PRINCIPATUL LIECHTENSTEIN,

        REPUBLICA LITUANIA,

        MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI;

   M        REPUBLICA MALAWI,

        REPUBLICA MALTA,

        REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,

        REPUBLICA INSULELOR MARSHALL,

        REPUBLICA MAURITIUS,

        STATELE UNITE MEXICANE,

        PRINCIPATUL MONACO;

N, O       REPUBLICA NAMIBIA,

        INSULELE NIUE,

        REGATUL NORVEGIEI,

        NOUA ZEELANDA,

        OLANDA (REGATUL ŢĂRILOR DE JOS);

  P, R        REPUBLICA PANAMA,

        REPUBLICA PERU,

        REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

        ROMÂNIA;

      S        FEDERAŢIA SAINT KITTS ŞI NEVIS,

       STATUL INDEPENDENT SAMOA,

       REPUBLICA SAN MARINO,

       REPUBLICA SEYCHELLES,

       SAINT VINCENT ŞI GRENADINE,

       SAINT LUCIA,

       SERENISSIMA,

       REPUBLICA DEMOCRATĂ SAO TOME ŞI PRINCIPE,

       REGATUL SPANIEI,

       STATELE UNITE ALE AMERICII,

       REGATUL SUEDIEI,

       REPUBLICA SURINAM,

        REGATUL SWAZILAND;

 T, U, V  REGATUL TONGA,

         REPUBLICA TRINIDAD TOBAGO,

         REPUBLICA TURCIA,

         REPUBLICA BOLIVARIANĂ A VENEZUELEI,

         REPUBLICA VANUATU.

 * Statele semnatare ale Convenţiei de la Haga, dar cu care România are încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă şi de dreptul familiei nu sunt cuprinse în această listă, întrucât se aplică Tratatul de asistenţă juridică şi sunt scutite de apostilare.

 DOCUMENTELE CARE NU SE REGĂSESC ÎN PRIMELE DOUĂ SITUAŢII VOR FI ÎN MOD OBLIGATORIU SUPRALEGALIZATE ÎN CONFORMITATE CU ART. 162 DIN LEGEA NR. 105/1992 CU PRIVIRE LA REGLEMENTAREA RAPORTURILOR DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT.

 

  1. LISTA STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
  2. REPUBLICA AUSTRIA
  3. REGATUL BELGIEI 
  4. REGATUL DANEMARCEI
  5. REGATUL FINLANDEI
  6. REPUBLICA FRANCEZĂ
  7. REPUBLICA FEDERALĂ GERMANĂ
  8. REPUBLICA ELENĂ
  9. REPUBLICA ITALIANĂ
  10. IRLANDA
  11. MARELE DUCAT DE LUXEMBURG
  12. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD
  13. REGATUL ŢĂRILOR DE JOS (OLANDA)
  14. REPUBLICA PORTUGHEZĂ
  15. REGATUL SPANIEI
  16. REGATUL SUEDIEI
  17. POLONIA
  18. UNGARIA
  19. SLOVENIA
  20. SLOVACIA
  21. CIPRU
  22. MALTA
  23. LETONIA
  24. LITUANIA
  25. ESTONIA
  26. REPUBLICA CEHĂ
  27. ROMÂNIA
  28. BULGARIA
  29. CROAŢIA

 

  1. LISTA STATELOR MEMBRE ALE SPAŢIULUI ECONOMIC EUROPEAN
  2. REPUBLICA AUSTRIA
  3. REGATUL BELGIEI
  4. REGATUL DANEMARCEI
  5. REGATUL FINLANDEI
  6. REPUBLICA FRANCEZĂ
  7. REPUBLICA FEDERALĂ GERMANĂ
  8. REPUBLICA ELENĂ
  9. REPUBLICA ITALIANĂ
  10. IRLANDA
  11. MARELE DUCAT DE LUXEMBURG
  12. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD
  13. REGATUL ŢĂRILOR DE JOS (OLANDA)
  14. REPUBLICA PORTUGHEZĂ
  15. REGATUL SPANIEI
  16. REGATUL SUEDIEI
  17. POLONIA
  18. UNGARIA
  19. SLOVENIA
  20. SLOVACIA
  21. CIPRU
  22. MALTA
  23. LETONIA
  24. LITUANIA
  25. ESTONIA
  26. REPUBLICA CEHĂ
  27. ROMÂNIA
  28. BULGARIA
  29. NORVEGIA
  30. ISLANDA
  31. LICHTENSTEIN

 

  1. LISTA STATELOR SEMNATARE ALE CONVENȚIEI NR. 16 A COMISIEI INTERNAȚIONALE DE STARE CIVILĂ REFERITOARE LA ELIBERAREA EXTRASELOR MULTILINGVE ALE ACTELOR DE STARE CIVILĂ, semnată la Viena la 8 septembrie 1976 (extrasele multilingve sunt scutite de APOSTILARE şi traducere legalizată în limba română)
  2. AUSTRIA
  3. BELGIA
  4. BOSNIA-HERŢEGOVINA
  5. BULGARIA
  6. REPUBLICA CAPULUI VERDE
  7. CROAŢIA
  8. ELVEŢIA
  9. ESTONIA
  10. FRANȚA
  11. GERMANIA
  12. ITALIA
  13. LITUANIA
  14. LUXEMBURG
  15. MACEDONIA
  16. MUNTENEGRU
  17. POLONIA
  18. PORTUGALIA
  19. REPUBLICA MOLDOVA
  20. ROMÂNIA
  21. SERBIA
  22. SLOVENIA
  23. SPANIA
  24. TURCIA
  25. ŢĂRILE DE JOS (OLANDA +
Close Search Window